BRAȘOVEÁN, -Ă, brașoveni, -e, adj., s. m. 1. S. m. Persoană născută și crescută în municipiul sau județul Brașov. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din municipiul sau județul Brașov. 3. S. m. (Înv.) Negustor care vindea mărfuri de Brașov. – Brașov (n. pr.) + suf. -ean. (Sursa: DEX '98 )

BRAȘOVEÁN, brașoveni, s. m. (Înv.) Negustor de brașovenie. – Din Brașov + suf. -ean. (Sursa: DLRM )

brașoveán s. m., adj. m., pl. brașovéni; f. sg. brașoveánă, pl. brașovéne (Sursa: Ortografic )

brașoveán, -ncă s., pl. enĭ, ence. Locuitor din Brașov. Negustor de ferărie, sticlărie și postavurĭ groase. S.n. fără pl. Vîntu de nord (Ml.) numi hațeganu în Mehedințĭ. Un fel de trăsură de modă veche acoperită cu pele și întrebuințată la călătoriĭ. V. rădvan. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
brașovean   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular brașovean brașoveanul brașovea brașoveana
plural brașoveni brașovenii brașovene brașovenele
genitiv-dativ singular brașovean brașoveanului brașovene brașovenei
plural brașoveni brașovenilor brașovene brașovenelor
vocativ singular brașovene, brașoveanule brașoveano
plural brașovenilor brașovenelor