BRAC1, braci, s. m. Câine de vânătoare cu părul scurt și cu urechile mari și blegi; prepelicar. – Din fr. braque. (Sursa: DEX '98 )

BRAC2, bracuri, s. n. Rest, rămășiță bună de aruncat, nefolositoare; sfărâmătură, bucată. ◊ Loc. adj. De brac = care nu este bun de nimic; de neîntrebuințat. Cal de brac. ♦ Spec. Deșeu rezultat în cursul fabricării hârtiei. – Din rus. brak. (Sursa: DEX '98 )

BRAC s.m. Câine de vânătoare cu părul scurt și cu urechile mari și blegi; prepelicar. [< fr. braque, cf. germ. Bracke]. (Sursa: DN )

BRAC1 s. m. câine de vânătoare cu părul scurt și urechile mari și blege; prepelicar. (< fr. braque, germ. Bracke) (Sursa: MDN )

BRAC2 s. n. rest, rămășiță; deșeu (de hârtie). (< rus. brak) (Sursa: MDN )

BRAC1, braci, s. m. Câine de vânătoare cu părul scurt și cu urechile mari și blegi; prepelicar. – Fr. braque. (Sursa: DLRM )

BRAC2, bracuri, s. n. (Reg.) Rest, rămășiță; sfărâmătură, bucată. ◊ Loc. adj. De brac = care nu este bun de nimic; p. ext. neîntrebuințat. Cal de brac. – Rus brak. (Sursa: DLRM )

BRAC s. (ZOOL.) 1. v. prepelicar. 2. brac englez v. poanter. (Sursa: Sinonime )

BRAC s. sfărâmătură, (reg.) fărâmătură. (~ dintr-un obiect.) (Sursa: Sinonime )

brac (bracuri), s. n. – Rest, rămășiță bună de aruncat. Germ. Brack, în parte prin pol., rut., rus. brak (DAR). – Der. brăcui, vb. (a da la o parte, a arunca ceva nefolositor; a lua caimacul, a lua tot ce e mai bun). (Sursa: DER )

brac (prepelicar) s. m., pl. braci (Sursa: Ortografic )

brac (rest, deșeu) s. n., pl. brácuri (Sursa: Ortografic )

1) brac n., pl. urĭ (rus. brak, germ. brack, adică „bruch”, sfărmătură). Ciuruc, lucru prost: aceștĭ caĭ ĭs niște bracurĭ, marfa asta-ĭ brac. (Sursa: Scriban )

3) brac m. (fr. braque, d. vgerm. braccho, de unde și it. bracco). Un fel de cîne de vînat cu păru scurt și cu urechile cam blegĭ. V. braĭcă și barac. (Sursa: Scriban )

2) brac n. V. vraf. (Sursa: Scriban )

BRAC1 ~ci m. Rasă de câini mari, cu urechile lăsate în jos și cu părul scurt, folosiți, mai ales, la vânatul de prepelițe și de potârnichi; prepelicar. 2) Câine din această rasă. /<fr. braque (Sursa: NODEX )

BRAC2 ~uri n. Deșeuri rezultate la fabricarea hârtiei. /<rus. brak (Sursa: NODEX )

BRAČ, ins. în E M. Adriatice, în largul coastei Dalmației, la SV de Split. Supr.: 3962; c. 15 mii loc. Oraș pr.: Supetar. Relief de platou carstic cu alt. max. de 778 m. Vegetație mediteraneană cu pin de Alep, măslini și vii. Expl. de marmură. (Sursa: DE )