BRAC2, bracuri, s. n. Rest, rămășiță bună de aruncat, nefolositoare; sfărâmătură, bucată. ◊ Loc. adj. De brac = care nu este bun de nimic; de neîntrebuințat. Cal de brac. ♦ Spec. Deșeu rezultat în cursul fabricării hârtiei. – Din rus. brak. (Sursa: DEX '98 )

BRAC2 ~uri n. Deșeuri rezultate la fabricarea hârtiei. /<rus. brak (Sursa: NODEX )

BRAC2 s. n. rest, rămășiță; deșeu (de hârtie). (< rus. brak) (Sursa: MDN )

BRAC2, bracuri, s. n. (Reg.) Rest, rămășiță; sfărâmătură, bucată. ◊ Loc. adj. De brac = care nu este bun de nimic; p. ext. neîntrebuințat. Cal de brac. – Rus brak. (Sursa: DLRM )

BRAC s. sfărâmătură, (reg.) fărâmătură. (~ dintr-un obiect.) (Sursa: Sinonime )

brac (bracuri), s. n. – Rest, rămășiță bună de aruncat. Germ. Brack, în parte prin pol., rut., rus. brak (DAR). – Der. brăcui, vb. (a da la o parte, a arunca ceva nefolositor; a lua caimacul, a lua tot ce e mai bun). (Sursa: DER )

brac (rest, deșeu) s. n., pl. brácuri (Sursa: Ortografic )

2) brac n. V. vraf. (Sursa: Scriban )