BRÁINSTORMING s.n. (Psih.) Tehnică de stimulare dirijată a creativității individuale și mai ales a unor indivizi constituiți în grupe. [< engl. brainstorming]. (Sursa: DN )

BRÁINSTORMING [-STORMING] s. n. tehnică de lucru în colectiv, în procesul predării, având ca scop stimularea prin participarea liberă și spontană la discuții a tuturor membrilor unui grup. (< amer., fr. brainstorming) (Sursa: MDN )

brainstorming (angl.) [pron. bréĭnstorming] (brain-) s. n. (Sursa: DOOM 2 )

Declinări/Conjugări
brainstorming   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular brainstorming brainstormingul
plural brainstorminguri brainstormingurile
genitiv-dativ singular brainstorming brainstormingului
plural brainstorminguri brainstormingurilor
vocativ singular
plural