BRAND, branduri, s. n. (Mil.) Aruncător de mine1 (2); p. ext. proiectil de aruncător de mine. – Din n. pr. Brandt. (Sursa: DEX '98 )

BRAND ~uri n. 1) Aruncător de proiectile. 2) Proiectil aruncat cu această armă. /Din Brandt n. pr. (Sursa: NODEX )

BRAND s.n. Aruncător de proiectile. [Pl. -duri. / < Brandt – inventatorul acestui aruncător]. (Sursa: DN )

BRAND s. n. aruncător de bombe sau mine, cu țeavă neghintuită în interior și traiectoria curbă. (< germ. Brandt) (Sursa: MDN )

BRAND, branduri, s. n. (Mil.) Aruncător1 (1); p. ext. proiectil de aruncător. – Germ. Brand. (Sursa: DLRM )

BRAND s. (MIL.) (astăzi rar) aruncător. (Sursa: Sinonime )

brand s. n., pl. bránduri (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
brand   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular brand brandul
plural branduri brandurile
genitiv-dativ singular brand brandului
plural branduri brandurilor
vocativ singular
plural