BRAVÚRĂ, (2) bravuri, s. f. 1. Vitejie, curaj, îndrăzneală, bărbăție. 2. Faptă vitejească, curajoasă; eroism. – Din fr. bravoure. (Sursa: DEX '98 )

BRAVÚRĂ s.f. 1. Vitejie, bărbăție, curaj. 2. Faptă curajoasă. [< fr. bravoure, it. bravura]. (Sursa: DN )

BRAVÚRĂ s. f. vitejie, bărbăție, curaj. ◊ faptă curajoasă. (< fr. bravoure, it. bravura) (Sursa: MDN )

BRAVÚRĂ, (2) bravuri, s. f. 1. Vitejie, curaj, îndrăzneală. 2. Faptă vitejească, curajoasă. – Fr. bravoure. (Sursa: DLRM )

BRAVÚRĂ s. 1. v. vitejie. 2. v. curaj. (Sursa: Sinonime )

bravúră s. f., g.-d. art. bravúrii; (fapte vitejești) pl. bravúri (Sursa: Ortografic )

bravúră f., pl. ĭ (fr. bravoure, d. it. bravura). Barb. Vitejie. (Sursa: Scriban )

BRAVÚRĂ ~i f. 1) Caracter brav; vitejie. 2) Faptă de om brav; manifestare de curaj. /<fr. bravure (Sursa: NODEX )