BRELÓC, brelocuri, s. n. Mică podoabă sau amuletă care se poartă atârnată la gât, la ceas sau la brățară. – Din fr. breloque. (Sursa: DEX '98 )

BRELÓC ~uri n. Podoabă de dimensiuni mici, purtată la gât, la brățară sau la ceasornic. /<fr. breloque (Sursa: NODEX )

BRELÓC s.n. Podoabă purtată mai ales la ceasornic, la gât etc. [Pl. -uri. / < fr. breloque]. (Sursa: DN )

BRELÓC s. n. podoabă, amuletă purtată la ceas, la gât etc. (< fr. breloque) (Sursa: MDN )

BRELÓK, brelocuri, s. n. Mică podoabă care se poartă la gât, la ceasornic sau la brățară (reprezentând un animal sau un obiect în miniatură). – Fr. breloque. (Sursa: DLRM )

brelóc s. n., pl. brelócuri (Sursa: Ortografic )

brelóc n., pl. oace saŭ urĭ (fr. breloque, f.) Bijuterie maĭ mică purtată atîrnată, mărțișor, marț. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
breloc   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular breloc brelocul
plural brelocuri brelocurile
genitiv-dativ singular breloc brelocului
plural brelocuri brelocurilor
vocativ singular
plural