BRIC1, bricuri, s. n. Navă cu două catarge, cu pânze pătrate și bompres, uneori și cu motor, folosită în trecut în scopuri militare. – Din fr. brick. (Sursa: DEX '98 )

BRIC2 adj. invar., s. n. (Franțuzism) 1. Adj. invar. Cărămiziu. 2. S. n. Culoare cărămizie. – Din fr. brique. (Sursa: DEX '98 )

BRIC s.n. Corabie cu două catarge, echipată cu pânze pătrate și uneori cu motor. ◊ Bric-goeletă = bric al cărui arbore trinchet poartă vele pătrate, iar celălalt arbore vele aurice. [Pl. -curi. / < fr. brick, cf. engl. brig]. (Sursa: DN )

BRIC1 s. n. velier cu două catarge și bompres, folosit în trecut ca navă de luptă, iar astăzi ca navă-școală. (< fr. brick) (Sursa: MDN )

BRIC2 adj. inv., s. n. cărămiziu. (< fr. brique) (Sursa: MDN )

BRIC, bricuri, s. n. Navă cu pânze și cu două catarge, uneori și cu motor. – Fr. brick (<engl.). (Sursa: DLRM )

BRIC adj. invar. v. cărămiziu, roșcat, roșiatic. (Sursa: Sinonime )

bric (culoare) adj. invar., s. n. (Sursa: Ortografic )

bric (navă) s. n., pl. brícuri (Sursa: Ortografic )

bric n., pl. urĭ (fr. brik, engl. brig). Un fel de bastiment de războĭ cu doŭă catargurĭ. (Sursa: Scriban )

BRIC ~uri n. înv. Corabie (militară sau comercială), prevăzută cu două catarge, cu pânze pătrate și, uneori, cu motor. /<fr. brick (Sursa: NODEX )