BRILIANTÍNĂ s. f. v. briantină. (Sursa: DEX '98 )
BRILIANTÍNĂ s.f. v. briantină. (Sursa: DN )
BRILIANTÍNĂ s. f. v. briantină. (Sursa: DLRM )
BRILIANTÍN, -Ă, briliantini, -e, adj. (Înv.) Care strălucește ca briliantul (1).[Pr.: -li-an-] – Din briliant. (Sursa: DEX '98 )
BRILIANTÍN ~ă (~i, ~e) înv. Care are strălucire de diamant; strălucitor ca diamantul. [Sil. -li-an-] /Din briliant (Sursa: NODEX )
BRILIANTÍN, -Ă, briliantini, -e, adj. (Înv.) Care strălucește ca briliantul. – Din briliant1. (Sursa: DLRM )
briliantín adj. m. (sil. -li-an-), pl. briliantíni; f. sg. briliantínă, pl. briliantíne (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
briliantin   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular briliantin briliantinul briliantină briliantina
plural briliantini briliantinii briliantine briliantinele
genitiv-dativ singular briliantin briliantinului briliantine briliantinei
plural briliantini briliantinilor briliantine briliantinelor
vocativ singular briliantinule briliantino
plural briliantinilor briliantinelor

briliantină   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular briliantină briliantina
plural briliantine briliantinele
genitiv-dativ singular briliantine briliantinei
plural briliantine briliantinelor
vocativ singular briliantină, briliantino
plural briliantinelor