BUFÉU, bufeuri, s. n. Răbufnire subită, puternică și trecătoare de febră, puls accelerat, palpitații, enervare, stare de rău etc., provocate de diverse tulburări organice. ♦ Aer care iese pe gură. ♦ Mișcare bruscă și trecătoare, acces, răbufnire. – Din fr. bouffée. (Sursa: DEX '98 )

BUFÉU s.n. Răbufnire subită și trecătoare de febră, de enervare, accelerare bruscă a pulsului etc. ♦ Aer care iese pe gură. ♦ (Rar) Mișcare subită și trecătoare, răbufnire. [Pl. -uri. / < fr. bouffée]. (Sursa: DN )

BUFÉU s. n. răbufnire subită și trecătoare de febră, de enervare, accelerare bruscă a pulsului etc. ◊ aer care iese pe gură. ◊ (rar) răbufnire. (< fr. bouffée) (Sursa: MDN )

buféu s. n., art. buféul; pl. buféuri (Sursa: Ortografic )

BUFÉU ~ri n. 1) Răbufnire temporară a febrei. 2) Enervare, palpitații etc. provocate de tulburări organice. 3) Aer care iese pe gură. 4) Mișcare bruscă. /<fr. bouffée (Sursa: NODEX )