BUTÍC, buticuri, s. n. (Franțuzism) Magazin mic și luxos, cu mărfuri, în general de serie mică. [Var.: butícă s. f.] – Din fr. boutique. (Sursa: DEX '98 )

BUTÍC ~uri n. Magazin mic și luxos (cu mărfuri de serie mică). /<fr. boutique (Sursa: NODEX )

BUTÍC s. n. magazin mic, în care se vând confecții de serie mică. (< fr. boutique) (Sursa: MDN )

butíc s. n., pl. butícuri (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
butic   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular butic buticul
plural buticuri buticurile
genitiv-dativ singular butic buticului
plural buticuri buticurilor
vocativ singular
plural