CĂPENEÁG, căpeneaguri, s. n. (Înv.) Haină lungă și largă care acoperă tot corpul. [Var.: chepeneág s. n.] – Din magh. köpenyeg. (Sursa: DEX '98 )

CĂPENEÁG, căpeneaguri, s. n. (Înv.) Haină lungă și largă, care acoperea tot corpul. V. palton, suman. – Magh. köpenyeg. (Sursa: DLRM )

CĂPENEÁG s. v. manta. (Sursa: Sinonime )

căpeneág (chepeneág), căpeneáguri (chepeneáguri), s.n. (înv.) 1. haină lungă și largă cu glugă, care acoperea tot corpul; manta, ghebă, zeghe, suman, ipingea. 2. gluga mantalei. 3. fundul căciulii sau al pălăriei. 4. copăcel. (Sursa: DAR )

căpeneág (căpenége), s. n. – Haină lungă și largă, pelerină. – Var. chepeneag. Mag. kőpőnyeg (DAR; Gáldi, Dict., 86). (Sursa: DER )

căpeneág / chepeneág (haină, glugă) s.n., pl. căpenége / chepenége (Sursa: Ortografic )

chepeneág n., pl. ege (ung. köpenyeg, turc. kepenék, de unde și bg. kepenĭeg și rut. [d. rom.] kepenĕag. V. cabană 1, caftan, capot). Véchĭ. O haĭnă de paradă strînsă pe corp. Azĭ. Trans. Munt. Manta de ploaĭe (cu glugă). După ploaĭe chepeneag, se zice cînd viĭ cu un lucru după ce nu maĭ este nevoĭe de el. – Și chipineag. În Trans. și căpeneag (d. ung.). V. ipingea, căcĭulă, felon, pelerină. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
căpeneag (pl. -ege)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular căpeneag căpeneagul
plural căpenege căpenegele
genitiv-dativ singular căpeneag căpeneagului
plural căpenege căpenegelor
vocativ singular
plural

căpeneag (pl. -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular căpeneag căpeneagul
plural căpeneaguri căpeneagurile
genitiv-dativ singular căpeneag căpeneagului
plural căpeneaguri căpeneagurilor
vocativ singular
plural