CACÓM, (1) cacomi, s. m., (2) cacomuri, s. n. (Înv. și reg.) 1. S. m. (Zool.) Hermină. 2. S. n. Blană de hermină. – Din tc. kakim. (Sursa: DEX '98 )

CACÓM1 ~i m. înv. Mamifer carnivor de talie mică, având corp alungit și subțire, picioare scurte și blană fină, albă iarna și brună vara; hermină; helge. /<turc. kakim (Sursa: NODEX )

CACÓM, (1) cacomi, s. m., (2) s. n. (Înv. și reg.) 1. (Zool.) Hermină. 2. Blana acestui animal. – Tc. kakim. (Sursa: DLRM )

CACÓM s. v. hermină. (Sursa: Sinonime )

cacóm (cacomi), s. m. – Hermină (Tutorius erminea). Tc. kakum (Roesler 594; Șeineanu, II, 70; Lokotsch 1020); cf. ngr. ϰαϰάούμι. Sec. XVII, înv. (Sursa: DER )

cacóm (animal) s. m., pl. cacómi (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
cacom (animal; -i)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cacom cacomul
plural cacomi cacomii
genitiv-dativ singular cacom cacomului
plural cacomi cacomilor
vocativ singular
plural