CADMÍE, cadmii, s. f. Depunere de oxid de zinc impur pe pereții cuptoarelor de zinc. – Din fr. cadmie. (Sursa: DEX '98 )

CÁDMIE s.f. Oxid de zinc impur, care se depune pe pereții cuptoarelor de zinc. [Pron. -mi-e, pl. -ii, gen. -iei. / < fr. cadmie, cf. gr. kadmeia]. (Sursa: DN )

CÁDMIE s. f. oxid de zinc impur, care se depune pe pereții cuptoarelor de zinc. (< fr. cadmie, lat. cadmia) (Sursa: MDN )

cádmie (oxid de zinc) s. f. (sil. -mi-e), art. cádmia (sil. -mi-a), g.-d. art. cádmiei; pl. cádmii (Sursa: Ortografic )

cádmie f. (lat. cadmia, d. vgr. kadmeia, un mineral care se găsea lîngă orașu Teba, fundat de Cadmu, în Grecia). Chim. Oxid de zinc care se lipește de părețiĭ [!] hornurilor la topirea zinculuĭ. Cadmie fosilă, oxid natural de zinc, galben saŭ roșiatic, întrebuințat ca astringent. V. calamină și tutea. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
cadmia   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cadmia cadmiere cadmiat cadmiind singular plural
cadmia cadmiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cadmiez (să) cadmiez cadmiam cadmiai cadmiasem
a II-a (tu) cadmiezi (să) cadmiezi cadmiai cadmiași cadmiaseși
a III-a (el, ea) cadmia (să) cadmieze cadmia cadmie cadmiase
plural I (noi) cadmiem (să) cadmiem cadmiam cadmiarăm cadmiaserăm, cadmiasem*
a II-a (voi) cadmiați (să) cadmiați cadmiați cadmiarăți cadmiaserăți, cadmiaseți*
a III-a (ei, ele) cadmia (să) cadmieze cadmiau cadmia cadmiaseră
* Formă nerecomandată

cadmie   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cadmie cadmia
plural cadmii cadmiile
genitiv-dativ singular cadmii cadmiei
plural cadmii cadmiilor
vocativ singular cadmie, cadmio
plural cadmiilor

cadmie   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cadmie cadmia
plural cadmii cadmiile
genitiv-dativ singular cadmii cadmiei
plural cadmii cadmiilor
vocativ singular cadmie, cadmio
plural cadmiilor