CADMÍE, cadmii, s. f. Depunere de oxid de zinc impur pe pereții cuptoarelor de zinc. – Din fr. cadmie. (Sursa: DEX '98 )

CÁDMIE s.f. Oxid de zinc impur, care se depune pe pereții cuptoarelor de zinc. [Pron. -mi-e, pl. -ii, gen. -iei. / < fr. cadmie, cf. gr. kadmeia]. (Sursa: DN )

CÁDMIE s. f. oxid de zinc impur, care se depune pe pereții cuptoarelor de zinc. (< fr. cadmie, lat. cadmia) (Sursa: MDN )

cádmie (oxid de zinc) s. f. (sil. -mi-e), art. cádmia (sil. -mi-a), g.-d. art. cádmiei; pl. cádmii (Sursa: Ortografic )

cádmie f. (lat. cadmia, d. vgr. kadmeia, un mineral care se găsea lîngă orașu Teba, fundat de Cadmu, în Grecia). Chim. Oxid de zinc care se lipește de părețiĭ [!] hornurilor la topirea zinculuĭ. Cadmie fosilă, oxid natural de zinc, galben saŭ roșiatic, întrebuințat ca astringent. V. calamină și tutea. (Sursa: Scriban )

CADMIÁ, cadmiez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unui obiect metalic cu un strat subțire de cadmiu în scopul protejării ei contra eroziunii. [Pr.: -mi-a] – Din cadmiu. (Sursa: DEX '98 )

CADMIÁ vb. I. tr. A acoperi suprafața unui corp metalic cu un strat de cadmiu. [Pron. -mi-a. / < fr. cadmier]. (Sursa: DN )

CADMIÁ vb. tr. a acoperi un corp metalic cu un strat de cadmiu. (< fr. cadmier) (Sursa: MDN )

CADMIÁ, cadmiez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unui obiect metalic cu un strat de oxid de zinc. [Pr.: -mi-a] – Din cadmiu. (Sursa: DLRM )

cadmiá vb. (sil. -mi-a), ind. prez. 1 sg. cadmiéz, 3 sg. și pl. cadmiáză, 1 pl. cadmiém (sil. -mi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. cadmiéze; ger. cadmiínd (sil. -mi-ind) (Sursa: Ortografic )