CALAMÁR, calamari, s. m. (La pl.) Gen de cefalopode comestibile, cu corpul alungit, cu înotătoarele triunghiulare și cu gura înconjurată de opt brațe și două tentacule (Loligo); (și la sg.) animal din acest gen. [Var.: calmár s. m.]- Din fr. calmar. (Sursa: DEX '09 )

CĂLĂMÁRĂ s. f. v. călimară. (Sursa: DEX '98 )

CĂLĂMÁRĂ s. f. v. călimară. (Sursa: DLRM )

calamár / calmár s. m., pl. calamári / calmári (Sursa: DOOM 2 )

calamár (calamári), s. m. – Gen de cefalopode comestibile. Ngr. ϰαλαμάρις, cf. it. calamaio, sp. calamar, sl. kalamari. (Sursa: DER )

Declinări/Conjugări
calamar   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular calamar calamarul
plural calamari calamarii
genitiv-dativ singular calamar calamarului
plural calamari calamarilor
vocativ singular
plural

călămară   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular călăma călămara
plural călămări călămările
genitiv-dativ singular călămări călămării
plural călămări călămărilor
vocativ singular călămară, călămaro
plural călămărilor