CAMPING, campinguri, s. n. Suprafață de teren (la șes, deal sau munte) pe care sunt instalate corturi sau baracamente pentru turiști. ♦ Faptul de a trăi în aer liber, sub cort. [Pr.: chémping] – Din engl., fr. camping. (Sursa: DEX '98 )

CÁMPING s.n. Faptul de a trăi în aer liber sub cort; campare. ♦ Teren amenajat pentru campare; tabără de excursioniști. [Pron. chém-ping. / < engl. camping]. (Sursa: DN )

CAMPING [CHÉM-PING] s. n. loc amenajat cu corturi, baracamente sau căsuțe pentru turiști. (< engl. camping) (Sursa: MDN )

CAMPING [pr.: chémping ~uri n. Teren amenajat pentru campament. /Cuv. engl. (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
camping   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular camping campingul
plural campinguri campingurile
genitiv-dativ singular camping campingului
plural campinguri campingurilor
vocativ singular
plural