CANÁF, canafuri, s. n. Ciucure. [Pl. și: (m.) canafi] – Din magh. kanaf. (Sursa: DEX '98 )
CANÁF s. v. ciucure. (Sursa: Sinonime )
canáf s.n. / s.m., pl. canáfuri / canáfi (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
canaf (pl. -i)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular canaf canaful
plural canafi canafii
genitiv-dativ singular canaf canafului
plural canafi canafilor
vocativ singular —
plural —