CANARÁ, canarale, s. f. 1. Stâncă (în mare). 2. (Reg.) Pășune grasă (unde pasc oile bătrâne). – Din bg. kanara. (Sursa: DEX '98 )

CANARÁ, canarale, s. f. 1. Stâncă (în mare). 2. (Reg.) Pășune grasă (unde pasc oile bătrâne). – Bg. kanara. (Sursa: DLRM )

CANARÁ s. v. bandă, buluc, ceată, cârd, droaie, gloată, grămadă, grup, mulțime, pâlc, stâncă, stol. (Sursa: Sinonime )

canará (canarále), s. f. – Stîncă (în mare). Var. canară. Tc. kanara „abator” (Șeineanu, II, 84); cf. bg. kanará „stîncă”. Probabil de aici vb. canarisi (a se apleca, a se înclina), termen de marinărie. (Sursa: DER )

canará s. f., art. canaráua, g.-d. art. canarálei; pl. canarále (Sursa: Ortografic )

canará f. (turc. kanará, tăĭetoare, salhana, d. ar. kynare; bg. kanará, stîncă). Dobr. Vale stîncoasă și abruptă. Munt. vest. ceată, cîrd: canara de oamenĭ, de vite. (Sursa: Scriban )