CANÁT, (1) canate, (2, 3) canaturi, s. n. 1. Fiecare dintre cele două părți ale unei piei de animal tăiate în jumătate, de-a lungul spinării. 2. Fiecare dintre părțile mobile din care este alcătuită o ușă, o poartă, o fereastră etc. 3. Toc2, pervaz de ușă. – Din tc. kanat. (Sursa: DEX '98 )

CANÁT2 ~e n. Fiecare dintre cele două părți ale unei piei de animal tăiate de-a lungul spinării. /<turc. kanat (Sursa: NODEX )

CANÁT1, canate, s. n. Fiecare dintre părțile unei piei de animal tăiate în jumătate, de-a lungul spinării. (Sursa: DLRM )

CĂNÁTĂ s. v. cană. (Sursa: Sinonime )

canát (ind. piel.) s. n., pl. canáte (Sursa: Ortografic )

cănátă f., pl. ățĭ și ate (bg. kanata, id., turc. kanata, alb. kǎnátă, mrom. cănată, ngr. kannáta, it. dial. cannata, mlat. cannata, d. canna, care vine d. vgerm. kanna, ngerm. kanne, cană. V. cantă. Cp. Bern. 1, 479). Ban. Trans. Cofer de adus apă. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
canat (piel.; -e)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular canat canatul
plural canate canatele
genitiv-dativ singular canat canatului
plural canate canatelor
vocativ singular
plural

cănată   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular căna cănata
plural cănate cănatele
genitiv-dativ singular cănate cănatei
plural cănate cănatelor
vocativ singular cănată, cănato
plural cănatelor