CANAVÁȚĂ s. f. (Înv.) Pânză groasă (de cânepă). [Var.: cănăvăț s. n.] – Din ngr. kannavátso, bg. kanavața. (Sursa: DEX '98 )

CANAVÁȚĂ s. f. v. cănăvăț. (Sursa: DLRM )

canaváță s. f. /canavăț s. n. (pânză groasă) (Sursa: Ortografic )

canavắț n., pl. urĭ, și canavață f., pl. e (ngr. kannavátson. V. canava). Vechĭ Un fel de pînză groasă colorată din care se făceaŭ anterie, colane ș. a. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
canavață   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular canavață canavața
plural canavețe canavețele
genitiv-dativ singular canavețe canaveței
plural canavețe canavețelor
vocativ singular canavață, canavațo
plural canavețelor