CANÓE, canoe, s. f. 1. Ambarcație ușoară, fără cârmă, construită simetric, cu prora și pupa ascuțite și înălțate, condusă cu ajutorul pagaielor din poziția în genunchi. ♦ Sport nautic care se practică cu canoe (1). 2. Ambarcație ușoară folosită în trecut de amerindienii din regiunea Marilor Lacuri. – Din fr. canoë. (Sursa: DEX '98 )

CANÓE ~ f. 1) Luntre sportivă ușoară, cu proră și pupă, condusă cu o pagaie. 2) Sport nautic practicat cu această ambarcație. 3) Ambarcație îngustă și lungă, făcută dintr-un trunchi de copac scobit, din scoarță de copac sau din piei cusute; pirogă. [Sil. -no-e] /<fr. canoë (Sursa: NODEX )

CANÓE s.f. 1. Barcă subțire dintr-un singur trunchi, folosită de indienii din America. 2. (Sport) Ambarcație la care se vâslește cu ajutorul unor padele scurte din poziția în genunchi. [Pron. -no-e. / < fr. canoë, engl. canoe]. (Sursa: DN )

CANÓE s. f. 1. barcă ușoară dintr-un singur trunchi, la amerindieni. 2. ambarcație cu capetele ascuțite, la care se vâslește cu ajutorul unei pagaie din poziția în genunchi. ◊ sport nautic cu această ambarcație. (< fr. canoë, engl. canoe) (Sursa: MDN )

CANÓE, canoe, s. f. Ambarcație ușoară, cu prora și pupa ascuțite și înălțate, condusă cu o padelă (și folosită pe râuri repezi). – Fr. canoë (< engl.). (Sursa: DLRM )

canóe s. f., art. canóea; pl. canóe (Sursa: Ortografic )