CAPÉLMAISTRU, capelmaiștri, s. m. Dirijor al unei orchestre mici; șef de fanfară militară. [Acc. și: capelmáistru] – Din germ. Kapellmeister. (Sursa: DEX '98 )

CAPÉLMAISTRU s.m. (Rar) Dirijor (al unei orchestre, al unei fanfare). [< germ. Kapellmeister]. (Sursa: DN )

CAPELMÁISTRU s. m. 1. prim interpret (violonist) al unei orchestre. 2. dirijor al unei orchestre mici, al unei fanfare. (< germ. Kapellmeister) (Sursa: MDN )

CAPÉLMAISTRU, capelmaiștri, s. m. (Înv.) Dirijor al unei orchestre mici; șef de fanfară militară. [Acc. și: capelmáistru] – Germ. Kapellmeister. (Sursa: DLRM )

capelmáistru s. m. → maistru (Sursa: Ortografic )

capel-máĭstru m. (germ. kapellmeister, maestru de capelă [muzică], fr. maître de chapelle. Barb. Șef de muzică (de orhestră [!] saŭ de fanfară). (Sursa: Scriban )

CAPELMÁISTRU ~ștri m. 1) Dirijor al unei orchestre mici. 2) Dirijor al unei fanfare militare. /<germ. Kapellmeister (Sursa: NODEX )