CAPÍTUL2, capitule, s. n. Inflorescență al cărei receptacul este întins ca un taler, purtând numeroase flori apropiate unele de altele. – Din fr. capitule, lat. capitulum. (Sursa: DEX '98 )

CAPÍTUL3 s. n. v. capitol. (Sursa: DEX '98 )

CAPÍTUL2 ~e n. Inflorescență cu numeroase flori apropiate unele de altele, reunite într-un receptacul în formă de taler. /<lat. capitulum, fr. capitule (Sursa: NODEX )

CAPÍTUL2 s.n. v. capitol. (Sursa: DN )

CAPÍTUL1 s.n. Tip de inflorescență cu numeroase flori apropiate unele de altele, reunite într-un receptacul în formă de taler. [Cf. lat. capitulum – căpușor, fr. capitule]. (Sursa: DN )

CAPÍTUL2 s. n. inflorescență racemoasă cu numeroase flori reunite într-un receptacul. (< fr. capitule, lat. capitulum) (Sursa: MDN )

CAPÍTUL1 s. n. v. capitol. (Sursa: DLRM )

CAPÍTUL2, capitule, s. n. Inflorescență al cărei receptacul este întins ca un taler, purtând numeroase flori apropiate unele de altele. – Fr. capitule (lat. lit. capitulum). (Sursa: DLRM )

capítul (bot.) s. n., pl. capítule (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
capitul (canonic; -i)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular capitul capitulul
plural capituli capitulii
genitiv-dativ singular capitul capitulului
plural capituli capitulilor
vocativ singular
plural

capitul (bot.; -e)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular capitul capitulul
plural capitule capitulele
genitiv-dativ singular capitul capitulului
plural capitule capitulelor
vocativ singular
plural