CAPITULÁR, -Ă adj. referitor la capitul1, la canonici. ♦ cancelar ~ = canonic director de studii în școlile catedralelor din evul mediu; scrisoare ~ă = scrisoare care notifică canoanele unui conciliu. (< fr. capitulaire) (Sursa: MDN )

capitulár adj. m., pl. capitulári; f. sg. capituláră, pl. capituláre (Sursa: Ortografic )

capitulár, -ă adj. (mlat. capitularis). Relativ la capitul [!], la corpu canonicilor catolicĭ: adunare capitulară. Legĭ capitulare, făcute de regiĭ Franciiĭ în evu mediŭ și împărțite în capitule. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
capitular   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular capitular capitularul capitula capitulara
plural capitulari capitularii capitulare capitularele
genitiv-dativ singular capitular capitularului capitulare capitularei
plural capitulari capitularilor capitulare capitularelor
vocativ singular capitularule capitularo
plural capitularilor capitularelor