CAPITULÁRE, capitulări, s. f. Acțiunea de a capitula și rezultatul ei. – V. capitula. (Sursa: DEX '98 )

CAPITULÁRE s.f. Acțiunea de a capitula și rezultatul ei. [< capitula]. (Sursa: DN )

CAPITULÁRE, capitulări, s. f. Acțiunea de a capitula și rezultatul ei. (Sursa: DLRM )

CAPITULÁRE s. (MIL.) cedare, predare, (înv.) închinare. (~ cetății.) (Sursa: Sinonime )

CAPITULÁRE s. v. cedare, renunțare. (Sursa: Sinonime )

capituláre (predare) s. f., g.-d. art. capitulării; pl. capitulări (Sursa: Ortografic )

CAPITULÁ, capitulez, vb. I. Intranz. (Despre o armată, p. ext. despre un stat) A înceta ostilitățile și a se preda învingătorului, în condițiile dictate de acesta. ♦ Fig. (Despre oameni) A da înapoi în fața piedicilor sau a greutăților; a nu mai continua o acțiune, o discuție; a ceda. – Din fr. capituler, lat. capitulare. (Sursa: DEX '98 )

A CAPITULÁ ~éz intranz. 1) (despre armate, țari beligerante) A se preda inamicului, acceptând condițiile acestuia. 2) fig. A ceda în fața greutăților; a renunța la părerile sale. /<lat. capitulare, fr. capituler (Sursa: NODEX )

CAPITULÁ vb. I. intr. (Despre o armată, un stat etc.) A depune armele, a se preda învingătorului. ♦ (Fig.) A da înapoi, a ceda, a se da învins. [< fr. capituler]. (Sursa: DN )

CAPITULÁ vb. intr. (despre un beligerant) a înceta ostilitățile, predându-se învingătorului. ◊ (fig.; despre oameni) a ceda, a se da învins. (< fr. capituler, lat. capitulare) (Sursa: MDN )

CAPITULÁR, -Ă adj. referitor la capitul1, la canonici. ♦ cancelar ~ = canonic director de studii în școlile catedralelor din evul mediu; scrisoare ~ă = scrisoare care notifică canoanele unui conciliu. (< fr. capitulaire) (Sursa: MDN )

CAPITULÁ, capitulez, vb. I. Intranz. (Despre o armată, p. ext. despre un stat) A se preda învingătorului, în condițiile dictate de acesta. ♦ Fig. A da înapoi în fața piedicilor sau a greutăților; a ceda. – Fr. capituler (lat. lit. capitulare). (Sursa: DLRM )

CAPITULÁ vb. (MIL.) a ceda, a se preda, (înv.) a se închina. (Cetatea a ~.) (Sursa: Sinonime )

CAPITULÁ vb. v. abandona, ceda, renunța. (Sursa: Sinonime )

capitulá vb., ind. prez. 1 sg. capituléz, 3 sg. și pl. capituleáză (Sursa: Ortografic )

capitulár adj. m., pl. capitulári; f. sg. capituláră, pl. capituláre (Sursa: Ortografic )

capitulár, -ă adj. (mlat. capitularis). Relativ la capitul [!], la corpu canonicilor catolicĭ: adunare capitulară. Legĭ capitulare, făcute de regiĭ Franciiĭ în evu mediŭ și împărțite în capitule. (Sursa: Scriban )

capitulațiune f. (mlat. capitulátio, -ónis). Predare, încetare a rezistențeĭ. Convențiune care regulează drepturile supușilor uneĭ țărĭ pe teritoriu alteĭa. Fig. Sacrificiŭ impus de necesitate. – Și -áție, dar ob. -áre. – Celebrele capitulațiunĭ din Turcia, adică dreptu consulilor de a judeca delictele supușilor lor comise în Turcia, datează de la 1507, acordate de Soliman I luĭ Francisc I al Franciiĭ. Adevăratele capitulațiunĭ aŭ început de la 1740 și aŭ degenerat într´o sarcină p. Turcia. Ele aŭ fost suprimate cu mare entuziasm în 1914 în timpu războĭuluĭ mondial. (Sursa: Scriban )

capituléz v. intr. (mlat. capitulo, -áre, d. capitulum, articul [!], clauză). Încetez a maĭ rezista, cedez, mă predaŭ. (Sursa: Scriban )