cáptă s.f. (reg., înv.) calapod. (Sursa: DAR )

CAPTÁ, captez, vb. I. Tranz. A aduna, a colecta lichide sau gaze într-un tub, într-un rezervor, într-un bazin etc. ♦ A intercepta, a izbuti să audă ceva. ♦ Fig. A atrage, a ademeni pe cineva; a încerca să obțină, să câștige ceva printr-un anumit mijloc. – Din fr. capter, lat. captare. (Sursa: DEX '98 )

A CAPTÁ ~éz tranz. 1) (lichide, gaze) A colecta într-un recipient special. 2) (emisiuni de radio, mesaje) A intercepta, urmărind anumite scopuri. 3) fig. (persoane) A atrage de partea sa prin șiretlicuri; a prinde în mreji; a ademeni; a captiva. /<lat. captare, fr. capter (Sursa: NODEX )

CAPTÁ vb. I. tr. 1. A aduna, a colecta (fluide) într-un rezervor sau în tuburi. 2. (Fig.) A câștiga, a atrage (pe cineva) de partea sa cu ajutorul unor șiretlicuri. [< fr. capter, cf. lat. captare]. (Sursa: DN )

CAPTÁ vb. tr. 1. a aduna, a colecta într-un rezervor sau în tuburi. ◊ a intercepta, a prinde să audă ceva. 2. (fig.) a fascina; a atrage (pe cineva) de partea sa. (< fr. capter, lat. captare) (Sursa: MDN )

CAPTÁ, captez, vb. I. Tranz. A aduna, a colecta lichide sau gaze într-un tub sau într-un rezervor. ♦ Fig. A atrage, a ademeni pe cineva. – Fr. capter (lat. lit. captare). (Sursa: DLRM )

CAPTÁ vb. v. recepționa. (Sursa: Sinonime )

captá vb. ind. prez. 1 sg. captéz, 3 sg. și pl. capteáză (Sursa: Ortografic )

captéz v. tr. (lat. captare, d. cápere, captum. V. încep). Prind pin [!] săpăturĭ izvoru uneĭ ape. Fig. Obțin (capăt) pin insinuare: a capta un testament, o donațiune, încrederea cuĭva. (Sursa: Scriban )