CARBONÁR, carbonari, s. m. Membru al unei organizații revoluționare secrete din Italia, care a luptat la începutul sec. XIX împotriva asupririi străine și pentru unitatea Italiei. – Din it. carbonaro. (Sursa: DEX '98 )

CARBONÁR s.m. Membru al unei organizații revoluționare secrete de la începutul sec. XIX din Italia, care lupta pentru izbânda ideilor liberale, pentru independența și unificarea Italiei. [< it. carbonaro]. (Sursa: DN )

CARBONÁR s. m. membru al unei organizații revoluționare secrete din Italia, care lupta pentru izbânda ideilor liberale, pentru eliberarea și unificarea Italiei. (< it. carbonaro) (Sursa: MDN )

CARBONÁR, carbonari, s. m. Membru al unei organizații revoluționare secrete din Italia, care a luptat la începutul sec. al XIX-lea împotriva asupririi străine și pentru unitatea Italiei. [Var.: cărvunár s. m.] – It. carbonaro. (Sursa: DLRM )

carbonár s. m., pl. carbonári (Sursa: Ortografic )

carbonár m. (it. carbonaro, cărbunar fiind-că la început eĭ se adunaŭ în pădurĭ). Adept al carbonarizmuluĭ supt [!] pretext că face cărbunĭ. Fig. Democrat prea înaintat. – Și cărvunar (ngr. karvunáris). (Sursa: Scriban )

CARBONÁR ~i m. (în Italia la începutul sec. XIX) Membru al organizației revoluționare „Carbonia” care lupta pentru eliberarea și unificarea țării. /<it. carbonaro (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
carbonar   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular carbonar carbonarul
plural carbonari carbonarii
genitiv-dativ singular carbonar carbonarului
plural carbonari carbonarilor
vocativ singular
plural