CARNAVÁL, carnavaluri, s. n. Perioadă care precedă postul în unele țări, când au loc petreceri populare însoțite de deghizări, care alegorice, focuri de artificii etc. ♦ Petrecere populară din această perioadă – Din fr. carnaval (< it.). (Sursa: DEX '98 )

CARNAVÁL ~uri n. 1) (în unele țări) Perioadă care precedă postul când au loc petreceri populare cu deghizări și focuri de artificii. 2) Petrecere populară cu deghizări, dansuri, jocuri distractive etc. care are loc cu diferite ocazii. /<fr. carnaval, it. carnavale (Sursa: NODEX )

CARNAVÁL s.n. 1. (Bis.) Perioadă care precedă postul, în care au loc de obicei petreceri, jocuri etc.; câșlegi. 2. Petrecere populară cu jocuri mimice, deghizări, focuri de artificii etc. [Pl. -luri, -le. / < fr. carnaval, cf. it. carnavale < lat. carne levare – a priva de carne]. (Sursa: DN )

CARNAVÁL s. n. 1. perioadă care precedă postul, în unele țări, în care au loc petreceri, jocuri etc. 2. petrecere populară cu jocuri mimice, deghizări, focuri de artificii. (< fr. carnaval) (Sursa: MDN )

CARNAVÁL, carnavaluri, s. n. Petrecere populară (care are loc în perioada dintre crăciun și postul paștilor) însoțită de deghizări, care alegorice, focuri de artificii etc. – Fr. carnaval (< it.). (Sursa: DLRM )

carnavál s. n., pl. carnaváluri (Sursa: Ortografic )

carnavál n., pl. urĭ saŭ și e (fr. carnaval, d. it. carnevale și carnovale, care la început însemna mijlocu postuluĭ, după care, la catolicĭ, nu se maĭ mînca carne. Poate carnevale să fie o metateză din carne leva, „carne rîdică”, ca rom. cîrneleagă, „carne leagă”). Cîșlegĭ. – În apusu Eŭropeĭ, carnavalu e o continuare a saturnaliilor și bacanaliilor. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
carnaval (pl. carnavaluri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular carnaval carnavalul
plural carnavaluri carnavalurile
genitiv-dativ singular carnaval carnavalului
plural carnavaluri carnavalurilor
vocativ singular
plural