CARTILÁGIU s. n. v. cartilaj. (Sursa: DEX '98 )

CARTILÁGIU s.n. v. cartilaj. (Sursa: DN )

CARTILÁGIU s. n. v. cartilaj. (Sursa: DLRM )

CARTILAJ (CARTILAGIU) (‹ fr.) s. n. Formațiune anatomică din care este format scheletul peștilor cartilaginoși și ai embrionului vertebratelor și omului; la adulți mai persistă în pereții bronhiilor și traheii, în pavilionul urechii etc. Se întîlnește și la unele animale nevertebrate (cefalopode, moluște); (pop.) zgîrci. V. diafiză. (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
cartilagiu   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cartilagiu cartilagiul
plural cartilagii cartilagiile
genitiv-dativ singular cartilagiu cartilagiului
plural cartilagii cartilagiilor
vocativ singular cartilagiule
plural cartilagiilor