CASTRÓN, castroane, s. n. Vas adânc în care se aduc la masă unele mâncăruri. – Indirect din fr. casserole. Cf. săs. Kastrol, scr. kastrola, pol. kastrol. (Sursa: DEX '98 )

CASTRÓN ~oáne n. Vas adânc în care, de obicei, se servesc la masă supele; supieră. /<pol. kastrol (Sursa: NODEX )

CASTRÓN, castroane, s. n. Vas adânc în care se aduc unele mâncăruri la masă. – Pol. kastrol (< fr.). (Sursa: DLRM )

castrón (castroáne), s. n. – 1. Vas adînc în care se aduc la masă unele mîncăruri. – 2. Supieră. Fr. casserole; însă nu este ușor de indicat intermediarul, cf. săs., pol. kastrol, rus. kastrjolja, sb. castrola (Cihac, II, 45; DAR). Direct din fr., după Iordan, Dift., 285; din bg. kastron, după Pascu, Arch. Rom., VI, 231, în vreme ce Capidan, Raporturile, 222, afirmă că bg. provine din rom. (Sursa: DER )

castrón s. n., pl. castroáne (Sursa: Ortografic )

castrón n., pl. oane (pol. kastrol, rus. kastrĭúlĕa, germ. kasserolle, fr. casserole, pop. castrole, d. it. cazza, cazzuola, cățuĭe. It. cazzaruóla și casseróla d. fr. V. cățuĭe). Vas mare de porțelan orĭ de faĭanță în care se aduce fertura [!] (cĭorba, borșu) la masă. – În nord craston. V. cĭorbalîc și ceanac. (Sursa: Scriban )