CAZUÁL, -Ă, cazuali, -e, adj. 1. Care are un caracter întâmplător, care depinde de împrejurări; accidental. 2. Care arată cazul gramatical. Desinență cazuală. [Pr.: -zu-al] – Din lat. casualis. (Sursa: DEX '98 )

CAZUÁL, -Ă adj. 1. Cu caracter întâmplător; depinzând de anumite împrejurări; accidental, fortuit. 2. Care arată cazul gramatical. [Pron. -zu-al. / cf. fr. casuel, lat. casualis]. (Sursa: DN )

CAZUÁL, -Ă adj. 1. cu caracter întâmplător; accidental, fortuit. 2. care arată cazul gramatical. (< fr. casuel, lat. casualis) (Sursa: MDN )

CAZUÁL, -Ă, cazuali, -e, adj. 1. Care are un caracter întâmplător, care depinde de împrejurări; accidental. 2. Care arată cazul gramatical. Desinență cazuală. [Pr.: -zu-al] – Lat. lit. casualis. (Sursa: DLRM )

CAZUÁL adj. v. accidental, incidental, întâmplător, ocazional, sporadic. (Sursa: Sinonime )

cazuál adj. m. (sil. -zu-al), pl. cazuáli; f. sg. cazuálă, pl. cazuále (Sursa: Ortografic )

cazuál, -ă adj. (lat. casualis). Întîmplător, care depinde de cazurĭ, fortuĭt, accidental. Relativ la cazurile din gramatică: terminațiune cazuală. (Sursa: Scriban )

CAZUÁL1 ~ă (~i, ~e) Care ține de un caz concret; cu caracter întâmplător; accidental. [Sil. -zu-al] /<lat. casualis (Sursa: NODEX )

CAZUÁL2 ~ă (~i, ~e) lingv. Care indică cazul gramatical; cu valoare de caz. Desinență ~ă. [Sil. -zu-al] /<lat. casualis (Sursa: NODEX )