|
CÁȘTE s. v. casă. (Sursa: Sinonime )
cáște s. f. – În tipografie, lumina paginii. Germ. Kasten, prin intermediul pol. kaszta, sau al mag. kásta (Cihac, II, 45). (Sursa: DER )
cáște f., pl. căștĭ (ung. kasta, d. germ. kasten, lădiță). Casă de ținut literele în tipografie. V. casă 2. (Sursa: Scriban )
| caște substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | caște | caștea | | plural | caște | caștele | | genitiv-dativ | singular | caște | caștei | | plural | caște | caștelor | | vocativ | singular | caște, cașteo | | plural | caștelor | | căsca verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) căsca | căscare | căscat | căscând | singular | plural | | cască | căscați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | casc | (să) casc | căscam | căscai | căscasem | | a II-a (tu) | caști | (să) caști | căscai | căscași | căscaseși | | a III-a (el, ea) | cască | (să) caște | căsca | căscă | căscase | | plural | I (noi) | căscăm | (să) căscăm | căscam | căscarăm | căscaserăm, căscasem* | | a II-a (voi) | căscați | (să) căscați | căscați | căscarăți | căscaserăți, căscaseți* | | a III-a (ei, ele) | cască | (să) caște | căscau | căscară | căscaseră | * Formă nerecomandată |