CENOTÁF s. n. monument funerar în memoria unui personaj al cărui corp a dispărut sau se găsește în altă parte. (< fr. cénotaphe, lat. cenotaphium, gr. kenotaphion) (Sursa: MDN )

cenotáf s.n., pl. cenotáfe / cenotáfuri (Sursa: Ortografic )

cenotáf n., pl. e și urĭ (vgr. kenotáphion, d. kenós, gol, și táphos, mormînt). Mormînt gol în memoria unuĭ mort al căruĭ corp nu s´a găsit, cum ar fi un soldat căzut în luptă (Romaniĭ obișnuĭaŭ să facă asemenea morminte). (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
cenotaf (pl. -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cenotaf cenotaful
plural cenotafuri cenotafurile
genitiv-dativ singular cenotaf cenotafului
plural cenotafuri cenotafurilor
vocativ singular
plural