CERDÁC ~ce n. 1) Terasă cu balustradă și cu acoperișul susținut de stâlpi (uneori închisă cu geamuri) situată în fața intrării principale a unei case; pridvor. 2) înv. Construcție izolată, făcută pe o ridicătură de pământ sau pusă pe stâlpi, servind ca post de observație. 3) Acoperiș făcut deasupra unei fântâni. [Pl. și cerdacuri] /<turc. çardak (Sursa: NODEX )

CERDÁC s. 1. pridvor, tindă, verandă, (prin Ban.) pornană. 2. pridvor, tindă. (~ la moara de vânt.) 3. chioșc, foișor, pavilion, (Transilv.) filigorie. (Un ~ situat în grădină.) (Sursa: Sinonime )

cerdác s.n., pl. cerdáce / cerdácuri (Sursa: Ortografic )

ceardác (vest) și cerdác (est) n., pl. e și urĭ (turc. čardak, verandă, d. pers. čartak, „cu patru stîlpĭ”; rus. čardák, čerdák, balcon; ung. csárda, cîrcĭumă în Pustă). Balcon. Verandă. Foișor, observator. Scriere cu ceardacurĭ saŭ cu caturĭ, scriere cirilică cu litere aruncate pe deasupra rînduluĭ. V. pălimar 3 și pridvor. (Sursa: Scriban )

cerdác, V. ceardac. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
cerdac (pl. -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cerdac cerdacul
plural cerdacuri cerdacurile
genitiv-dativ singular cerdac cerdacului
plural cerdacuri cerdacurilor
vocativ singular
plural