CEREBÉL, cerebele, s. n. Parte a encefalului situată în regiunea posterioară și inferioară a emisferelor cerebrale, cu rol important în reglarea mișcărilor; creierul mic. – Din lat. cerebellum. (Sursa: DEX '98 )

CEREBÉL ~e n. anat. Parte a creierului situată la extremitatea din spate a cutiei craniale; creierul mic. /<lat. cerebellum (Sursa: NODEX )

CEREBÉL s. n. parte a encefalului în regiunea posterioară și inferioară a capului; creierul mic. (< lat. cerebellum) (Sursa: MDN )

CEREBÉL, cerebele, s. n. Partea encefalului situată în regiunea posterioară și inferioară a craniului; creierul mic. – Lat. lit. cerebellum. (Sursa: DLRM )

CEREBÉL s. (ANAT.) creierul mic, (pop.) creieraș, (reg.) creieruș. (Sursa: Sinonime )

cerebél s.n., pl. cerebéle / cerebéluri (Sursa: Ortografic )

cerebél n., pl. e și urĭ (lat. cerebellum, dim. d. cérebrum, creĭer. V. creĭer). Anat. Creĭeru mic. (Sursa: Scriban )