CÉTNIC, cetnici, s. m. 1. Participant la lupta armată de partizani a popoarelor slave din Peninsula Balcanică în sec. XIX împotriva asupritorilor turci. 2. Membru al unor organizații de tip fascist care au activat în Iugoslavia. – Din scr. četnici. (Sursa: DEX '98 )

cétnic s. m., pl. cétnici (Sursa: Ortografic )

CETNICI (‹ scr.) s. m. pl. 1. Nume dat participanților la lupta armată de partizani a popoarelor slave din Pen. Balcanică, în sec. 19, împotriva asupritorilor turci. 2. Nume însușit de membrii unei organizații de naționaliști din Iugoslavia care, în timpul celui de-al doilea război mondial, au luptat alături de hitleriști împotriva forțelor de eliberare națională. (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
cetnic   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cetnic cetnicul
plural cetnici cetnicii
genitiv-dativ singular cetnic cetnicului
plural cetnici cetnicilor
vocativ singular
plural