Actualizat conform DOOM3
Caută: |
CHEÁG, cheaguri, s. n. 1. Ferment extras din sucul gastric al rumegătoarelor tinere și al copilului, care are proprietatea de a închega cazeina din lapte; chimozină, lactoferment. 2. Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor, din care se extrage cheagul (1). 3. (În sintagma) Cheag sangvin = masă gelatinoasă roșie care se formează prin închegarea sângelui; coagul. 4. Fig. Fond inițial al unei averi mai mari. ◊ Expr. A prinde cheag = a începe să se îmbogățească, a se îmbogăți. A avea cheag = a fi bogat – Lat. *clagum (= coagulum). (Sursa: DEX '98 ) CHEÁG, cheaguri, s. n. 1. Ferment extras din sucul gastric al rumegătoarelor tinere, care are proprietatea de a închega cazeina din lapte. ♦ Una din cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor, din care se extrage cheagul (1). 2. Masă gelatinoasă roșie care se formează prin închegarea sângelui. 3. Fig. Fond inițial al unei averi mai mari. ◊ Expr. A prinde cheag = a începe să se îmbogățească, a se îmbogăți. A avea cheag = a fi bogat – Lat. *clagum (= coagulum). (Sursa: DLRM ) CHEAG s. 1. (BIOL.) chimozină, labferment, lactoferment, (reg.) maia, presură. (~ul contribuie la coagularea laptelui.) 2. (BIOL.) coagul, (reg.) străgheață. (~ de sânge.) 3. (ANAT.) stomac glandular. (~ la rumegătoare.) (Sursa: Sinonime ) CHEAG s. v. avere, avut, avuție, bogăție, bun, mijloace, periteag, situație, stare. (Sursa: Sinonime ) cheag s. n., pl. cheáguri (Sursa: Ortografic ) cheag (ea dift.) n., pl. urĭ (lat. coágulum [d. con-, la un loc, și agere, a strînge], pop. quaglum, apoĭ clagum, cheag; it. caglia, gaglio, sp. cuajo, pg. coalho. D. rom. vine rus. glĭag, pol. klag, nsl. klĭag. V. cuget). O substanță amară care se află în stomahu [!] rumegătoarelor și care se întrebuințează la închegat laptele. Al patrulea stomah al rumegătoarelor (în care se află cheagu). Așezătură de treĭ peremete (V. peremet). Fig. Fond, putere, capital: a avea, a prinde cheag. V. maĭa. (Sursa: Scriban ) CHEAG ~uri n. 1) Ferment extras din sucul gastric al rumegătoarelor tinere și folosit ca coagulant pentru închegarea laptelui. 2) Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor. 3) fig. Avere sau capital inițial care a stat la baza unei averi mai mari. ◊ A avea ~ a fi bogat; a avea bani. A prinde ~ a se îmbogăți. /<lat. clagum (Sursa: NODEX ) Declinări/Conjugări
|