CHELÍE, chelii, s. f. 1. Cădere definitivă a părului de pe cap, provocată de diverse boli; calviție, pleșuvie. 2. Porțiune a capului lipsită definitiv de păr. – Chel + suf. -ie. (Sursa: DEX '98 )

CHELÍE, chelii, s. f. 1. Cădere a părului de pe cap; boală care pricinuiește această cădere. 2. Porțiune a capului lipsită de păr. – Din chel + suf. -ie. (Sursa: DLRM )

chelíe s. f., art. chelía, g.-d. art. chelíei, pl. chelíi, art. chelíile. (Sursa: DOOM 2 )

CHELÍE s. (MED.) calviție, pleșuvie, (înv. și reg.) pleașă, (reg.) chelbe, pleșcă, pleșuveală. (Sursa: Sinonime )

chelíe s. f., art. chelía, g.-d. art. chelíei; pl. chelíi, art. chelíile (Sursa: Ortografic )

1) chelíe f. (d. chel). Pleșuvie, lipsă de păr pe cap. (Sursa: Scriban )

2) chelíe, V. chilie. (Sursa: Scriban )

CHELÍE ~i f. 1) Cădere totală sau parțială a părului de pe cap, provocată de diferite boli; pleșuvie; calviție. 2) Porțiune a capului de pe care a căzut definitiv părul; pleșuvie. [Art. chelia; G.-D. cheliei; Sil. -li-e] /chel + suf. ~ie (Sursa: NODEX )

chilíe f. (ngr. kellí, kélla și kélli, d. lat. cella, céllula; vsl. keliĭa, kela. V. celulă, chelar, singhel). Cămăruță (célulă) de călugăr la mînăstire. Alveolă. – În Serbia chelíe, pivniță. (Sursa: Scriban )