CHILÍE, chilii, s. f. Odăiță din cuprinsul unei mănăstiri, în care locuiește un călugăr sau o călugăriță; p. ext. (fam.) cameră mică de locuit; cămăruță. – Din sl. kelija. (Sursa: DEX '98 )

-CHILÍE elem. chil2(o)-. (Sursa: MDN )

CHILÍE, chilii, s. f. Odăiță din cuprinsul unei mănăstiri, în care locuiește un călugăr sau o călugăriță; p. ext. cameră mică de locuit; cămăruță. – Slav (v. sl. kelija < gr.). (Sursa: DLRM )

CHILÍE s. (BIS.) (rar) celulă. (~ într-o mânăstire.) (Sursa: Sinonime )

chilíe (chilíi), s. f. – Cămăruță. – Mr. chilie. Ngr. ϰελλίον (Murnu 13; Meyer 221; Vasmer, Gr., 50), în parte prin intermediul sl. (v. rus., bg.) kelija, cf. sb. ćelija, alb. kjeli. (Sursa: DER )

chilíe s. f., art. chilía, g.-d. art. chilíei; pl. chilíi, art. chilíile (Sursa: Ortografic )

chilíe f. (ngr. kellí, kélla și kélli, d. lat. cella, céllula; vsl. keliĭa, kela. V. celulă, chelar, singhel). Cămăruță (célulă) de călugăr la mînăstire. Alveolă. – În Serbia chelíe, pivniță. (Sursa: Scriban )

CHILÍE ~i f. 1) Cameră mică de locuit într-o mănăstire. 2) fig. Odaie de dimensiuni mici. [Art. chilia; G.-D. chiliei; Sil. -li-e] /<sl. kelija (Sursa: NODEX )

CHILIILE, com. în jud. Buzău; 954 loc. (1991). (Sursa: DE )