CHÍLNĂ, chilne, s. f. (Pop.) 1. Lădița trăsurii sau a căruței, de sub capra vizitiului. 2. Parte dinaintea sau dinapoia coșului căruței. [Var.: chilínă, chélnă s. f.] – Din pol. kielnia[wozowa]. (Sursa: DEX '98 )

CHÍLNĂ, chilne, s. f. (Pop.) 1. Lădița trăsurii sau a căruței, pe care șade cel ce mână caii. 2. Partea de dinainte sau de dinapoi, adăugată la coșului căruței. [Var.: chilínă, chélnă s. f.] – Pol. kielnia[wozowa]. (Sursa: DLRM )

chílnă, V. chelnă. (Sursa: Scriban )

CHÍLNĂ ~e f. pop. 1) Ladă sau scândură într-o trăsură care servește drept scaun vizitiului. 2) Partea din spate, mobilă, care închide coșul unui car sau al unei căruțe; codârlă. [Var. chelnă] /<pol. kielnia (Sursa: NODEX )

chílnă/chélnă s. f., g.-d. art. chílnei/chélnei; pl. chílne/chélne (Sursa: Ortografic )

chélnă și chílnă f., pl. e (rut. kélnĕa, pol. kielnia, ceh. kelna, d. germ. kelle, cancĭog, chelnă). Lada din partea anterioară a căruțeĭ, în care-s diferite unelte și servește și drept scaun: cărăușu e așezat turcește în chilnă (Sov. 135). Încăperea căruțeĭ orĭ caruluĭ (și decĭ și partea din apoĭ [!], codirla, corlata). V. chichiță. (Sursa: Scriban )