CHIMONÓ s. n. v. chimonou. (Sursa: DEX '98 )

CHIMONÓ s.f. 1. Halat cu mâneci foarte lungi (folosit ca îmbrăcăminte mai ales în Japonia). 2. Croială de îmbrăcăminte femeiască, în care mâneca este dintr-o singură bucată cu talia. ♦ Haină femeiască (de casă) croită în felul descris mai sus. [Var. chimonou s.n. / < fr. kimono < cuv. japonez]. (Sursa: DN )

CHIMONÓ, chimonouri, s. n. 1. Croială de haină femeiască, cu mâneca dintr-o singură bucată cu talia. ◊ (Adjectival, invar.) Bluză chimono. 2. Îmbrăcăminte japoneză în formă de halat, cu mâneci foarte largi, sau, p. ext., haină femeiască de casă croită în felul descris mai sus. – Fr. kimono. (Sursa: DLRM )

chimonó/chimonóu s. n., art. chimonóul; pl. chimonóuri (Sursa: DOOM 2 )

Declinări/Conjugări
chimono   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chimono chimonoul
plural chimonouri chimonourile
genitiv-dativ singular chimono chimonoului
plural chimonouri chimonourilor
vocativ singular chimonoule
plural chimonourilor