CHIMONÓU, chimonouri, s. n. 1. Croială de haină femeiască, cu mâneca dintr-o singură bucată cu restul hainei. ◊ (Adjectival, invar.) Bluză chimono. 2. Îmbrăcăminte japoneză în formă de halat cu mâneci foarte largi sau, p. ext., haină femeiască de casă croită în acest fel. [Var.: chimonó s. n.] – Din fr. kimono. (Sursa: DEX '98 )

CHIMONÓU s.n. v. chimono. (Sursa: DN )

CHIMONÓU s. n. 1. halat cu mâneci foarte lungi. 2. croială de îmbrăcăminte femeiască în care mâneca este dintr-o singură bucată cu talia. ◊ haină femeiască (de casă) croită astfel. (< fr. kimono) (Sursa: MDN )

chimonóu s. n., art. chimonóul; pl. chimonóuri (Sursa: Ortografic )

CHIMONÓU ~ri n. 1) Croială de îmbrăcăminte în care mâneca este dintr-o singură bucată cu corsajul. Rochie ~. 2) (în portul național japonez) Îmbrăcăminte croită astfel, purtată atât de bărbați, cât și de femei. /<fr. kimono (Sursa: NODEX )

chimonó/chimonóu s. n., art. chimonóul; pl. chimonóuri (Sursa: DOOM 2 )

Declinări/Conjugări
chimonou   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chimonou chimonoul
plural chimonouri chimonourile
genitiv-dativ singular chimonou chimonoului
plural chimonouri chimonourilor
vocativ singular chimonoule
plural chimonourilor