CHIOMB, CHIOÁMBĂ adj. v. chiomp. (Sursa: DEX '98 )

CHIOMB, CHIOÁMBĂ adj. v. chiomp. (Sursa: DLRM )

CHIOMB adj. v. chiorâș, cruciș, încrucișat, pieziș, sașiu, strabic. (Sursa: Sinonime )

CHIOMB adj., s. v. bleg, miop, nătăfleț, nă-tărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontă-lău. (Sursa: Sinonime )

Chiomb ≠ deștept, cuminte, inteligent, isteț, mintios, căpos, căpățânos, înțelept (Sursa: Antonime )

chiómb (chioámbă), adj. – 1. Miop, care nu vede bine. – 2. Nesocotit, prost. Origine necunoscută. DAR îl pune în legătură cu mag. dialectal tömpe „prost”, dar cuvîntul rom. este prea răspîndit pentru ca să i se poată atribui această origine (nu este sigură observația din DAR că se folosește numai în Mold., Bucov. și Trans. de Nord. Scriban propune rus. temnyĭ „obscur” (pronunțat tjomnyĭ). – Der. chiombăni (var. chiompăni), vb. (a lucra la lumină slabă, a-și strica ochii; a desluși cu greutate); chimbăneală, s. f. (lucru făcut în condiții proaste de luminozitate); chiombie s. f. (miopie). – Cf. chiondorîș. (Sursa: DER )

chĭomb, chĭoámbă adj. (rus. tĭómnyĭ, scris temnyĭ, întunecat, întunecos. V. temniță). Fam. Cu privirea´ntunecată, prost, bleot. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
chiomb   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chiomb chiombul chioambă chioamba
plural chiombi chiombii chioambe chioambele
genitiv-dativ singular chiomb chiombului chioambe chioambei
plural chiombi chiombilor chioambe chioambelor
vocativ singular
plural