CHIPÍU, chipie, s. n. Un fel de șapcă (de uniformă) cu fundul rotund și tare și cu cozoroc. [Pl. și: chipíuri] – Din fr. képi. (Sursa: DEX '98 )

CHIPÍU ~e n. Acoperământ pentru cap, asemănător cu o șapcă rotundă, prevăzut cu cozoroc și purtat de ostașii anumitor unități militare. [Sil. chi-piu; Pl. și chipiuri] /<fr. képi (Sursa: NODEX )

CHIPÍU s.n. Acoperământ de cap ca o șapcă rotundă, tare, cu cozoroc, purtat de militari, de unii funcționari etc. [Pl. -ie, -iuri. / < fr. képi]. (Sursa: DN )

CHIPÍU s. n. șapcă rotundă, tare, cu cozoroc. (< fr. képi) (Sursa: MDN )

CHIPÍU s. șapcă. (~ de ceferist.) (Sursa: Sinonime )

chipíu (chipíe), s. n. – Șapcă militară. Fr. képi, din germ. Käppi. Probabil de la acest cuvînt provine cibică, s. f. (Trans. și Bucov., șapcă militară). (Sursa: DER )

chipíu s.n., art. chipíul; pl. chipíe / chipíuri (Sursa: Ortografic )

chipíŭ n., pl. íurĭ și íe (fr. képi, d. germ. dial. käppi, dim. d. kappe, bonetă, din aceĭașĭ răd. cu capot, capișon). Un fel de șapcă (de model francez) pe care, în România, (pînă pe la 1934) o purtaŭ maĭ ales ofițeriĭ din armata de uscat și aviatoriĭ. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
chipiu (pl. -ie)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chipiu chipiul
plural chipie chipiele
genitiv-dativ singular chipiu chipiului
plural chipie chipielor
vocativ singular chipiule
plural chipielor