CHIRÍE, chirii, s. f. Sumă plătită în schimbul folosirii temporare a unui lucru (mai ales a unei locuințe). ◊ Loc. adj. și adv. Cu chirie = (care este dat cuiva) pentru folosire temporară în schimbul unei plăți. – Din bg., scr. kirija. (Sursa: DEX '98 )

-CHIRÍE elem. cheir(o)-. (Sursa: MDN )

CHIRÍE s. locație, (înv. și reg.) năiem, năimeală, simbrie, (Transilv.) tapșă. (Plătește ~ pentru casă.) (Sursa: Sinonime )

chiríe (chiríi), s. f. – Sumă plătită în schimbul folosirii temporare a unui lucru. – Mr. chirie, megl. chiriiă. Tc. kira din arab. kira (Miklosich, Türk. Elem., II, 111; Roesler 596; Șeineanu, II, 115; Berneker 505; Daničič, V, 4; Lokotsch 1181), cf. ngr. ϰιρά, alb. kirá, bg., sb. kirija. – Der. chiriaș, s. m. (persoană care ia cu chirie o locuință); chirigiu, s. m. (cărăuș, cel care transportă cu căruța), din tc. kiraci, mr. chiragi (cf. alb. kiraği, bg., sb. kirağija); chiragie, s. f. (serviciu de transport); chiragelîc, s. n. (înv., meseria de căruțaș); închiria, vb. (a da cu chirie, a arenda). (Sursa: DER )

chiríe s. f., art. chiría, g.-d. art. chiríei; pl. chiríi, art. chiríile (Sursa: Ortografic )

chiríe f. (turc. kirá, chirie, d. ar. al-qiré, prețu chiriiĭ, kârâ, a închiria, de unde vine și sp. alquilar, a închiria; ngr. kyrâs, transport cu caru; alb. kira, bg. kiriĭa, sîrb. kirija). Închiriere, acțiunea de a închiria. Banĭ dațĭ orĭ luațĭ p. asta. Cărăușie. Daŭ cu chirie, închiriez, cedez cuĭva o casă, (o căruță ș. a.) pe un timp anumit. Ĭaŭ cu chirie, închiriez, primesc o casă (o căruță ș. a.) pe un timp anumit în schimbu banilor. (Sursa: Scriban )

CHIRÍE ~i f. Sumă plătită pentru folosirea unui lucru închiriat (locuință, obiecte etc.). A da ceva cu ~. [Art. chiria; G.-D. chiriei; Sil. -ri-e] /<bulg., sb. kirija (Sursa: NODEX )