CHISEÁ1, chisele, s. f. Vas mic de sticlă, de cristal sau de porțelan în care se ține dulceața. [Var.: cheseá s. f.] – Din tc. kåse. (Sursa: DEX '98 )

CHISEÁ2, chisele, s. f. (Pop.) Pungă (de piele) în care se țin banii sau tutunul. – Din tc. kese. (Sursa: DEX '98 )

chiseá (chiséle), s. f. – Pungă pentru tutun. – Var. ches, ches(e)a. Mr. chési. Tc. kise, kese „pungă” (Șeineanu, II, 116; Meyer 224; Berneker 502; Lokotsch 1105; Vasmer 561), cf. alb. kjese, bg. kesija, sb. ćesá, rus. kisá, țig. kisi. Var. ches direct din tc. kes. Din aceeași familie face parte chesăg, s. n. (chimir tipic, cu punga în căptușeală), cf. Lacea, Dacor., III, 742 (în ciuda opoziției din DAR). Chisea „pungă” se confundă azi cu chisea, s. f. (borcan, mai ales pentru marmelade și dulcețuri), din tc. kiasé. (Sursa: DER )

chiseá (vas, pungă) s. f., art. chiseáua, g.-d. art. chisélei; pl. chiséle (Sursa: Ortografic )

1) chiseá (vest) și cheseá (est) f., pl. ele (turc. kiase, ceașcă mare, cupă, scafă, infl. de chisea 2). Vas de cristal cu capac de ținut și de oferit dulceață musafirilor. (Sînt și chisele de lut văpsite [!] și acoperite cu capac de ținut tutun pe masă). V. gavanos. (Sursa: Scriban )

2) chiseá și cheseá f., pl. ele (turc. kise, kese, pungă de 500 de pĭaștri saŭ de 110 francĭ). Vechĭ. Pungă de ținut banĭ (orĭ tutun, înlocuită azĭ pin [!] tabachere). – În Olt. chisa, pl. tot ele: bagă mîna la chisa și dă-ne cîte-o para (GrS. 1937, 244). (Sursa: Scriban )

CHISEÁ1 ~éle f. Vas special în care se ține dulceața. [Art. chiseaua; G.-D. chiselei; Sil. chi-sea] /<turc. käse (Sursa: NODEX )

CHISEÁ2 ~éle f. pop. Pungă în care se ține tutunul. [Art. chiseaua; G.-D. chiselei; Sil. chi-sea] /<turc. kesé (Sursa: NODEX )