CHIUÍ, chíui, vb. IV. Intranz. 1. A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de veselie, de îndemn, de chemare etc.; a chioti, a hăuli. 2. A spune strigături, a striga chiuituri (2). [Pr.: chi-u-) – Chiu + suf. -ui. (Sursa: DEX '98 )
CHIUÍ vb. a chioti, a hăuli, a striga, a țipa, (pop.) a iui, (reg.) a huhura, (prin Olt. și Ban.) a hureza, (Transilv.) a ui. (~ de mama focului, la horă.) (Sursa: Sinonime )
chiuí vb. (sil. chi-u-i), ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. chíuie, imperf. 3 sg. chiuiá (Sursa: Ortografic )
chíuĭ și (rar) -ĭésc, a -í, v. intr. (d. chiŭ). Strig de bucurie. – Rar și chiuli (vest). (Sursa: Scriban )
A CHIUÍ chíui intranz. (despre oameni) 1) A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung (de bucurie); a hăuli; a chioti. 2) A declama chiuituri în timpul dansului; a striga. [Sil. chi-u-] /Din chiu (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
chiui   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) chiui chiuire chiuit chiuind singular plural
chiuie chiuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) chiui (să) chiui chiuiam chiuii chiuisem
a II-a (tu) chiui (să) chiui chiuiai chiuiși chiuiseși
a III-a (el, ea) chiuie (să) chiuie chiuia chiui chiuise
plural I (noi) chiuim (să) chiuim chiuiam chiuirăm chiuiserăm, chiuisem*
a II-a (voi) chiuiți (să) chiuiți chiuiați chiuirăți chiuiserăți, chiuiseți*
a III-a (ei, ele) chiuie (să) chiuie chiuiau chiuiră chiuiseră
* Formă nerecomandată