CHÍVOT, chivoturi, s. n. Cutiuță așezată în altar în care se păstrează cuminecătura rezervată celor care se împărtășesc în caz de boală, înainte de moarte etc. ♦ Ladă în care evreii mozaici țineau tablele legii. [Acc. și: chivót. – Pl. și: chivote] – Din sl. kivotŭ. (Sursa: DEX '98 )

CHÍVOT ~uri n. bis. Cutie unde se păstrează cuminecătura. [Pl. și chivote] /<sl. kivotu (Sursa: NODEX )

CHÍVOT s. (BIS.) 1. tabernacul. (La creștini, în ~ se păstrează cuminecătura.) 2. (înv.) lada păcii, sicriul legii. (La mozaici, ~ul servește la păstrarea tablelor legii.) (Sursa: Sinonime )

CHÍVOT s. v. corabie. (Sursa: Sinonime )

chívot s.n., pl. chívoturi / chívote (Sursa: Ortografic )

CHIVÓT (‹ sl.) s. n. (REL.) 1. Casetă de argint în formă de bisericuță, așezată pe altar, în care se păstrează sfînta împărtășanie. 2. (La vechii evrei) Ladă aflată în „cortul mărturiei” și în care se păstrau vasul de aur cu mană, toiagul lui Aaron și „Tablele Legii”. (Sursa: DE )