CHIȘTÓC, -OÁCĂ, chiștoci, -oace, subst. 1. S. n. Muc de țigară. 2. S. m. și f. Fig. Copil mic de statură și îndesat. [Pl. și: (1) chiștócuri. – Var.: chiostéc s. n.] – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )

CHIȘTÓC1 ~oáce n. Muc de țigară. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )

CHIȘTÓC2 ~ci m. fig. Copil mic; prichindel; puradel. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )

CHIȘTÓC s. muc. (~ de țigară.) (Sursa: Sinonime )

chiștoácă s. f., g.-d. art. chiștoácei; pl. chiștoáce (Sursa: Ortografic )

chiștóc (copil) s. m., pl. chiștóci (Sursa: Ortografic )

chiștóc (muc de țigară) s. n., pl. chiștoáce (Sursa: Ortografic )

chiștóc n., pl. oace (var. din chĭostec). Mold. Fam. Muc de țigară saŭ rest dintr´un lucru maĭ mare. Fig. (masc.). Prichindel. (Sursa: Scriban )